smotru

smotru
smótru s.n. – Exerciţiu, instrucţie militară. var. şmotru. rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin). – Der. smotri, vb. (a face exerciţiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăţa), din rus. smotrĕtĭ. În Mold.
Trimis de blaurb, 28.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • şmotru — ŞMÓTRU, şmotruri, s.n. (înv.) Instrucţie militară. ♦ p. ext. (fam.) Instruire (severă); mustrare, dojană; bătaie. – Din rus. smotr. Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞMÓTRU s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire,… …   Dicționar Român

  • şmotri — ŞMOTRÍ, şmotresc, vb. IV. tranz. (fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din şmotru. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  ŞMOTRÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, inspecta, instrui, moraliza, mustra. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98  CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere …   Dicționar Român

  • imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… …   Dicționar Român

  • inspecţie — INSPÉCŢIE, inspecţii, s.f. Control, verificare autorizată a unei activităţi, cercetare a îndeplinirii anumitor dispoziţii, hotărâri etc. – Din fr. inspection, lat. inspectio. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INSPÉCŢIE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • instrucţie — INSTRÚCŢIE s.f. 1. Ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmăreşte însuşirea unei culturi generale şi a unei specializări profesionale; învăţătură; învăţământ; instrucţiune (2). 2.… …   Dicționar Român

  • reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… …   Dicționar Român

  • şmotrui — ŞMOTRUÍ, şmotruiésc, vb. IV. tranz. (arg.) 1. A certa, a mustra, a şmotri. 2. A munci din greu, a se trudi. 3. A face curăţenie. (din şmotru + suf. ui) Trimis de tavi, 28.04.2006. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”