smerire

smerire
SMERÍRE, smeriri, s.f. (înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – v. smeri.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SMERÍRE s. v. credinţă, cucernicie, cuvio-şenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, umi-linţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

smeríre s. f., g.-d. art. smerírii; pl. smeríri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • smerenie — SMERÉNIE s.f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună cuviinţă. ♦ (bis.) Evlavie, cucernicie, pioşenie. – Din sl. sŭmĕrjenije. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SMERÉNIE s. 1. v. umilinţă. 2.… …   Dicționar Român

  • credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care …   Dicționar Român

  • smerinţă — smerínţă smerínţe, s.f. (înv.) smerenie, umilinţă, supuşenie, cucernicie, evlavie, pioşenie, smerire, spăsenie. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • smeritură — smeritúră, smeritúri, s.f. (înv.) smerenie, smerire, umilinţă, spăsenie. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • umilinţă — UMILÍNŢĂ, umilinţe, s.f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creştină) Atitudine umilă, smerită a omului în faţa divinităţii; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situaţie umilitoare impusă cuiva;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”