becaţă

becaţă
BECÁŢĂ, becaţe, s.f. Numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăştinoase; becaţină. (Capella). – Din ngr.becatsa. cf. fr. b é c a s s e.
Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98

BECÁŢĂ s. v. becaţină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BECÁŢĂ s. v. sitar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

becáţă s. f., g.-d. art. becáţei; pl. becáţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BECÁŢ//Ă becaţăe f. Pasăre migratoare, de talie mică, cu cioc lung şi cu penaj pestriţ, care tră-ieşte prin locuri mlăştinoase şi este vânată pentru carnea ei. becaţă mare. [G.-D. becaţei] /<ngr. becátsa, fr. bécasse
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

BECÁŢĂ s.f. Pasăre migratoare de baltă, cu ciocul şi picioarele lungi, a cărei carne este foarte gustoasă. [cf. fr. bécasse, it. beccaccia].
Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DN

becáţă (becáţe), s.f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – var. becaţ, bicaţ. it. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR şi REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becaţină, s.f. (becaţă, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becaţă.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

BECÁŢĂ s. f. pasăre migratoare de baltă, cu ciocul şi picioarele lungi, gustoasă; becaţină. (după fr. bécasse)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • becaţină — BECAŢÍNĂ, becaţine, s.f. Becaţă. – Din fr. bécassine (după becaţă). Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BECAŢÍNĂ s. (ornit.) 1. (Gallinago media) becaţă, (reg.) berbecuţ, oaia morţilor. 2. (Gallinago gallinaria) becaţă, (Bucov.) oaia… …   Dicționar Român

  • berbecuţ — BERBECÚŢ, berbecuţi, s.m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [var.: bărbăcúţ s.m.] – Berbec + suf. uţ. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BERBECÚŢ s. v. becaţă, becaţină, berbecel, lupul vrăbiilor, papură, sfrâncioc. Trimis de… …   Dicționar Român

  • moarte — MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj.… …   Dicționar Român

  • sitar — SITÁR2, sitari, s.m. Meseriaş care face site; vânzător de site. – Sită + suf. ar. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SITÁR1, sitari, s.m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept şi subţire şi cu pete cafenii,… …   Dicționar Român

  • surd — SURD, Ă, surzi, de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parţial) de auz. ♦ fig. Care nu vrea să audă, să înţeleagă; neînduplecat, nesimţitor, fără suflet. ♢ loc. adv. (Substantivat) De( a) surda = în zadar,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”