becaţină

becaţină: BECAŢÍNĂ, becaţine, s.f. Becaţă. – Din fr. bécassine (după becaţă).

Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98

BECAŢÍNĂ s. (ornit.) 1. (Gallinago media) becaţă, (reg.) berbecuţ, oaia-morţilor. 2. (Gallinago gallinaria) becaţă, (Bucov.) oaia-morţilor.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

becaţínă s. f., g.-d. art. becaţínei; pl. becaţíne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BECAŢÍN//Ă becaţinăe f. v. BECAŢĂ. /<fr. bécassine

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

BECAŢÍNĂ s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becaţa, dar mult mai mică. [< fr. becassine].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

BECAŢÍNĂ s. f. becaţă. (după fr. bécassine)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

becaţă — BECÁŢĂ, becaţe, s.f. Numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăştinoase; becaţină. (Capella). – Din ngr.becatsa. cf. fr. b é c a s s e. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
berbecuţ — BERBECÚŢ, berbecuţi, s.m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [var.: bărbăcúţ s.m.] – Berbec + suf. uţ. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BERBECÚŢ s. v. becaţă, becaţină, berbecel, lupul vrăbiilor, papură, sfrâncioc. Trimis de… … Dicționar Român
moarte — MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj.… … Dicționar Român
surdă — súrdă, súrde, s.f. (reg.) becaţină mică. Trimis de blaurb, 31.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias