- sitar
- SITÁR2, sitari, s.m. Meseriaş care face site; vânzător de site. – Sită + suf. -ar.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SITÁR1, sitari, s.m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept şi subţire şi cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – et. nec.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SITÁR s. (ornit.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becaţă, (reg.) ciocănea, farfadoi, soloancă, şnep, taloancă, pasărea-ciobanului, pasărea-pamân-tului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierar, fluierici; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = ţigănuş.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSITÁR s. ciurar. (sitarul face şi vinde site.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesitár (pasăre, persoană) s. m., pl. sitáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSITÁR1 sitari m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu cioc lung şi subţire şi cu penaj cafeniu, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSITÁR2 sitari m. 1) rar Meşter care face site. 2) înv. Negustor de site. /sită + suf. sitararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsítar (-ri), s.m. – Pasăre călătoare (Scolopax rustica). Origine incertă. Der. din sl. sitije "stuf", cf. pol. sitowiec "codobatură" (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificilă fonetic. Legătura cu sită "ciur" a fost sugerată în mod repetat, explicitîndu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin găurile pe care le face cu ciocul în căutare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicaţie pare posibilă, dar este mai probabilă legătura cu ngr. σιτάρι "grîu", σιτευτός "grăsime", σιταρήθρα "ciocîrlie", din gr. σιτεύω "a se îngrăşa". gr. ψιττάζω "a sîsîi" este improbabil (Scriban).Trimis de blaurb, 22.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.