simţãmấnt — s. n., pl. simţãmínte … Romanian orthography
sentiment — SENTIMÉNT, sentimente, s.n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului faţă de realitate; simţământ. ♦ Afecţiune. 2. Facultatea de a simţi, de a cunoaşte, de a aprecia ceva; conştiinţă. ♦ Credinţă, impresie intimă; convingere … Dicționar Român
simţire — SIMŢÍRE, simţiri, s.f. 1. Faptul de a simţi; sensibilitate (1). 2. Trăire afectivă, afect, sentiment. 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conştient de ceea ce se petrece în jurul lui, fiind stăpân pe simţurile şi pe… … Dicționar Român
simţiciune — SIMŢICIÚNE s.f. (înv.) Sensibilitate; sentiment, simţire (2). – Simţi + suf. iciune. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98 SIMŢICIÚNE s. v. sensibilitate, sentiment, simţământ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
simţimânt — SIMŢIMẤNT s.n. v. simţământ. Trimis de IoanSoleriu, 09.12.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
simţitură — simţitúră, simţitúri, s.f. (înv.) simţire, simţământ. Trimis de blaurb, 12.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
volnicie — VOLNICÍE, volnicii, s.f. (înv.) 1. Libertate, neatârnare, independenţă, autonomie. 2. Autorizaţie; încuviinţare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizaţie. – Volnic + suf. ie. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
