- sentiment
- SENTIMÉNT, sentimente, s.n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului faţă de realitate; simţământ. ♦ Afecţiune. 2. Facultatea de a simţi, de a cunoaşte, de a aprecia ceva; conştiinţă. ♦ Credinţă, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [var.: (înv.) simtimént s.n.] – Din fr. sentiment.Trimis de LauraGellner, 26.02.2007. Sursa: DEX '98Sentiment ≠ resentimentTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSENTIMÉNT s. 1. (livr.) afect. (Senzaţii şi sentimente.) 2. simţământ, simţire. (Un sentiment delicat.) 3. pasiune, simţire, (livr.) patos, (înv.) simţ. (A cânta cu sentiment.) 4. simţământ, (înv.) simţiciune. (Are un sentiment ciudat.) 5. impresie, părere, senzaţie. (Are sentimentul că e inoportun.) 6. conştiinţă. (sentimentul datoriei împlinite.) 7. certitudine, convingere, credinţă, încredinţare, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am sentimentul că aşa se va întâmpla.)Trimis de siveco, 26.02.2007. Sursa: Sinonimesentimént s. n., pl. sentiménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSENTIMÉNT sentimente n. 1) Proces afectiv care reflectă atitudinea emoţională a omului faţă de realitate; simţământ. sentimente nobile. ♢ sentimente pozitive sentimente care aduc satisfacţie sufletească şi care stimulează activitatea omului. sentimente negative sentimente care tulbură spiritul şi demoralizează. 2) Atitudine afectivă faţă de cineva sau faţă de ceva; simţământ. sentiment de frate. 3) Convingere proprie; impresie intimă. /<fr. sentiment, lat. sentimentumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSENTIMÉNT s.n. 1. Atitudine emoţională pe care omul o are faţă de realitate; simţire, simţământ. ♦ Afecţiune. 2. Facultate de a simţi, de a aprecia anumite lucruri; conştiinţă. ♦ Credinţă, impresie intimă. [< fr. sentiment, it. sentimento].Trimis de LauraGellner, 14.04.2007. Sursa: DNSENTIMÉNT s. n. 1. proces afectiv mai durabil şi mai complex decât emoţia, exprimând atitudinea pe care omul o are faţă de realitate; simţire, simţământ. ♢ afecţiune. 2. credinţă, impresie intimă; convingere. (< fr. sentiment)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.