simplu

simplu
SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ♢ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale şi un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acţiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăţi, care este uşor de făcut, de înţeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preţ sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuieşte un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ♢ expr. (fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obişnuit. – Din fr. simple.
Trimis de LauraGellner, 28.03.2009. Sursa: DEX '98

Simplu ≠ bombastic, complex, complicat, sofisticat, vanitos, vajnic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SÍMPLU adj., s. 1. adj. v. neamestecat. 2. adj. v. gol. 3. adj. (lingv.) (înv.) prost. (Cuvinte compuse şi cuvinte simplu.) 4. adj. neîncărcat. (O ornamentaţie simplu.) 5. adj. neîmpodobit, neornat, (înv.) sadea, (invar.) sadetica (invar.). (O fotă simplu.) 6. adj. sobru. (Îmbrăcăminte simplu.) 7. adj. v. neevoluat. 8. adj. natural, (livr.) frust. (Un aspect simplu.) 9. adj. elementar. (Un calcul simplu.) 10. adj. elementar, primar, rudimentar. (Noţiuni simplu asupra ...) 11. adj. v. uşor. 12. adj. accesibil, elementar, uşor. (Cunoştinţe cât mai simplu pentru cei mici.) 13. adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine simplu; cu gesturi simplu.) 14. adj. familiar, obişnuit. (Stil simplu.) 15. adj. modest, umil, (înv. şi pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiţii simplu.) 16. adj. modest, neînsemnat, umil. (Un simplu funcţionar de bancă.) 17. adj. v. nepretenţios. 18. adj. modest, sărac, sărăcăcios. (O nuntă simplu.) 19. adj., s. v. incult.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

símplu adj. m., pl. símpli; f. sg. símplă, pl. símple
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SÍMPL//U simpluă (simplui, simplue) 1) (în opoziţie cu compus) Care este omogen prin compoziţia sa. Substanţe simplue. ♢ Floare simpluă floare cu un singur rând de petale şi de stamine. 2) (în opoziţie cu complicat) Care poate fi înţeles de oricine; necomplicat; elementar. Problemă simpluă. 3) şi adverbial Care este lipsit de artificii sau rafinament; natural; neafectat. ♢ simplu ca bună ziua foarte simplu. 4) (în opoziţie cu dublu) Care constă dintr-o singură parte. Uşă simpluă. 5) (despre persoane) Care nu se evidenţiază din alţii; de rând. Muncitor simplu. 6) Care este inferior ca preţ sau calitate. Încălţăminte simpluă. [Sil. sim-plu] /<fr. simple
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SÍMPLU adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ s.n. Probă la jocurile de tenis, disputată între doi jucători. 2. Uşor de făcut, de priceput etc. ♦ Fără ornamente, neîncărcat, necăutat. ♦ (gram.) Timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. Care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (Despre oameni sau manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; (peior.) necioplit. [cf. fr. simple, lat. simplex].
Trimis de LauraGellner, 22.04.2007. Sursa: DN

SÍMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente diferite. ♢ (s. n.) partidă de tenis între doi jucători; single (1). 2. care nu este complicat, uşor de făcut, de înţeles. ♢ (gram.) timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ♢ lipsit de cultură. (< fr. simple)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • símplu — adj. m., pl. símpli; f. sg. símplã, pl. símple …   Romanian orthography

  • simplumas — simplùmas sm. (2) → simplas 1. ║ Apėmė simplùmas, ir parvirtau Klt …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • simpluoti — simpluoti, uoja, ãvo intr. Gmž, Lkm atsipalaiduoti (apie riečiamą, audžiamą audeklą): Kas čia tavo audeklas simpluoja! Ml …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • simplitate — SIMPLITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicaţii; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate. ♦ Lipsă de podoabe inutile şi căutate, de rafinament artificial (într o operă de… …   Dicționar Român

  • prost — PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) …   Dicționar Român

  • elementar — ELEMENTÁR, Ă, elementari, e, adj. 1. De bază, esenţial, fundamental. ♦ (Despre cărţi, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde… …   Dicționar Român

  • natural — NATURÁL, Ă, naturali, e, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele… …   Dicționar Român

  • răs — (Înaintea vocalelor şi a consoanelor sonore, în forma răz ) Element de compunere care: 1. a) formează, de la verbe, derivate care exprimă o împrăştiere, o repetare sau o intensificare a acţiunii exprimate de verbul simplu; b) formează, de la… …   Dicționar Român

  • simplifica — SIMPLIFICÁ, simplific, vb. I. tranz. A face să fie (mai) simplu (1, 2). ♦ A reduce o ecuaţie sau o fracţie printr un divizor comun; a transforma o egalitate într o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. – Din lat. simplificare, fr.… …   Dicționar Român

  • familiar — FAMILIÁR, Ă, familiari, e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obişnuită; simplu, fără pretenţii. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”