Dicționar Român. 2013.
preasfinţie — PREASFINŢÍ//E preasfinţiei f. (la forma articulată, urmat de un adjectiv posesiv la pers. 2 sau 3 constituie o formă de adresare respectuoasă către arhierei) Înaltă sfinţie. [G. D. preasfinţiei] /prea + sfinţie Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa … Dicționar Român
biserică — BISÉRICĂ, biserici, s.f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creştin. ♢ expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi uşă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu) şi îngădui abateri de la morala religioasă … Dicționar Român
preasfinţia — PREASFINŢÍA, preasfinţiile, s.f. art. (Urmat de un adj. pos.) Termen respectuos de adresare sau titulatură respectuoasă pentru arhierei; preasfinţit. – Prea + sfinţie. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX 98 PREASFINŢÍA s. art. v.… … Dicționar Român
sfinţenie — SFINŢÉNIE s.f. Calitate a ceea ce este sfânt. ♢ loc. adv. Cu sfinţenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. enic. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFINŢÉNIE s. (livr.) sanctitate, (rar)… … Dicționar Român
sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… … Dicționar Român
sifilis — SÍFILIS, sifilisuri, s.n. Boală venerică provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate şi care se caracterizează în faza întâi prin apariţia şancrului, în faza a doua prin apariţia… … Dicționar Român
sânţie — sânţíe, sânţíi, s.f. (înv.) 1. sfinţenie (calitatea unui om de a fi sfânt). 2. sfinţie (termen de reverenţă faţă de clerici). Trimis de blaurb, 24.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
