- sfincter
- SFÍNCTER, sfinctere, s.n. Muşchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcţie de gradul de contracţie sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter.Trimis de Anonim, 22.07.2004. Sursa: DEX '98sfíncter s. n. (sil. sfinc-), pl. sfínctereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSFÍNCTER sfinctere n. anat. Muşchi inelar care reglează deschiderea sau închiderea unui orificiu. sfincter pupilar. [Sil. sfinc-ter] /<fr., lat. sphincterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSFÍNCTER s.n. Muşchi circular care închide sau strânge un orificiu. [< fr., lat. sphincter, cf. gr. sphingein – a strânge].Trimis de LauraGellner, 16.04.2007. Sursa: DNSFÍNCTER1 s. n. muşchi inelar care închide un orificiu. (< fr., lat. sphincter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNSFINCTER2(O)- elem. "sfincter". (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsfinctér (-re), s.n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s.n. (muşchi inelar), prin intermediul fr. sphincter.Trimis de blaurb, 08.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.