- scutier
- SCUTIÉR, scutieri, s.m. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) şi celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. (înv.) Ostaş, luptător (echipat cu scut). [pr.: -ti-er] – Scut + suf. -ier (după fr. écuyer).Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCUTIÉR s. (ist.) (înv.) scutar. (scutierul unui cavaler.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimescutiér s. m. (sil. -ti-er), pl. scutiériTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCUTIÉR scutieri m. 1) (în evul mediu) Tânăr nobil care purta scutul şi celelalte arme ale seniorului său. 2) înv. Ostaş înarmat cu scut. [Sil. -ti-er] /scut + suf. scutierierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscutiér, scutiéri, s.m. (înv.) 1. tânăr nobil vasal, care purta scutul şi celelalte arme ale cavalerului, seniorului sau ale domnitorului său, în ţările feudale din apusul Europei. 2. ostaş, luptător (echipat cu scut). 3. cioclu.Trimis de blaurb, 06.12.2006. Sursa: DARSCUTIÉR s.m. Tânăr nobil, ostaş din Occident care purta scutul suzeranului feudal. [pron. -ti-er. / < scut + -ier, după it. scudiere, fr. écuyer].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSCUTIÉR s. m. 1. tânăr nobil, ostaş din Occident, care purta scutul şi celelalte arme ale suzeranului feudal. 2. militar, poliţist prevăzut cu scut. (după it. scudiere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.