- salahor
- SALAHÓR, salahori, s.m. Muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcţii de case, de şosele etc., (în trecut) ţăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziţia Porţii Otomane pentru repararea cetăţilor turceşti, întreţinerea drumurilor şi pentru alte munci grele. [var.: (pop.) salaór s.m.] – Din tc. salahor.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98salahór s. m., pl. salahóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSALAHÓR salahori m. Lucrător necalificat, plătit cu ziua, care îndeplineşte munci grele, mai ales la construcţii. /<turc. salahorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsalahór (salahóri), s.m. – 1. (înv.) Slujbaş la curte. – 2. (înv.) Ţăran scutit de dări, care avea drept unică obligaţie întreţinerea anumitor cetăţi sau drumuri. – 3. Ziler, muncitor cu ziua. tc. (per.) salahor "scutier" (Şeineanu, II, 409; Lokotsch 1841), cf. ngr. σαραχόριδες. – Der. salahori, vb. (a munci din greu, a trudi); salahorie, s.f. (muncă de salahor); salahoresc, adj. (de salahor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.