- scurt
- Scurt ≠ lung, vastTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSCRIERE ÎN SCÚRT s. v. prescurtare, rezumat.Trimis de siveco, 28.05.2008. Sursa: SinonimeSCURT adj. v. încuiat, îngust, limitat, mărginit, obtuz, puţin, redus.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCURT adj., adv. 1. adj. mic, redus, restrâns. (Un text scurt.) 2. adj. v. concis. 3. adj. v. scund. 4. adj. mic. (Creion scurt.) 5. adj. mic. (Vara noaptea-i scurt.) 6. adj. v. puţin. 7. adv. strâns. (Apucă iapa scurt de căpăstru.) 8. adv. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, subit, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla. (scurt se întoarce spre el şi ...)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescurt adj. m., pl. scurţi; f. sg. scúrtă, pl. scúrteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCURT1 adv. 1) Lăsând o lungime mică. A reteza scurt. 2) În puţine cuvinte; concis. A vorbi scurt. ♢ Pe scurt (sau în scurt) concis. scurt şi cuprinzător concis şi cu un conţinut bogat. /<lat. excurtusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCUR//T2 scurttă (scurtţi, scurtte) (în opoziţie cu lung) 1) (despre obiecte, distanţe, părţi ale corpului etc.) Care are o lungime mică sau mai mică decât cea obişnuită. Rochie scurttă. Picior scurt. ♢ A lua (pe cineva) din scurt a manifesta asprime (faţă de cineva). A ţine (pe cineva) din scurt a supune (pe cineva) unui control sever. scurt de vedere miop. A avea mână scurttă a fi zgârcit. A fi scurt la vorbă a vorbi puţin; a fi necomunicativ. În scurttă vreme (sau în scurt timp) peste puţin timp; în curând. 2) (despre lucrări literare, muzicale etc.) Care este de proporţii reduse. /<lat. excurtusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscurt (-tă), adj. – 1. De lungime mică. – 2. De durată mică. – 3. Concis, rezumat. – 4. Mic, jos, de înălţime mică. – Mr. şcurtu, istr. scurt. lat. cŭrtus sau *excŭrtus (Densusianu, Hlr., 169; Puşcariu 463; REW 2421), cf. it. (s)corto, alb. škurtë, prov. cort, fr. court, cat. curt, sp. corto, port. curto. Sunetul s- este, de obicei, explicat pornind de la excŭrtāre; dar ar putea fi şi de origine expresivă, cel puţin în rom. În mr. pare să depindă de alb.; cf. alb. Skortull, toponim (Jokl, BA, IV, 195), care provine în mod sigur din rom. Der. scurtă, s.f. (varice la subţioară, inflamaţie, tumoare; capă, mantou scurt; Trans., pai mic; pai pentru a trage la sorţi); curta, vb. (Banat, a tăia lemne); scurta, vb. (a tăia, a face mai scurt; a micşora, a concentra; a merge direct), din excŭrtāre, cuvînt vulgar şi tîrziu (Niermeyer 390), cf. alb. škurtoń (Meyer 217; Philippide, II, 640), calabr. scurtare (cf. REW 2994); scurtătură, s.f. (lemn, băţ scurt, retevei); scurtime, s.f. (însuşirea de a fi scurt); scurteică, s.f. (caţaveică, scurtă de blană, haină de stofă pentru femei); prescurta, vb. (a abrevia), după germ. verkürzen. – Din rom. provin bg. skurtejka (Capidan, Raporturile, 224; Bernard 38), sb. škurteljka, stuteljka.Trimis de blaurb, 29.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.