- scurta
- SCURTÁ, scurtez, vb. I. 1. tranz. A micşora lungimea sau înălţimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălţime, a face mai scurt. ♢ expr. A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi. ♦ (înv.) A omorî, a executa (prin tăierea capului). 2. tranz. A alege şi a parcurge distanţa cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct. 3. tranz. şi refl. A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puţin. ♦ intranz. şi tranz. A vorbi concis. – lat. excurtare.Trimis de ionel_bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98A (se) scurta ≠ a (se) lungiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA scurta ≠ a alungi, a prelungiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSCURTÁ vb. 1. a micşora, a prescurta, a reduce. (Mai scurta din text.) 2. v. prescurta. 3. v. abrevia. 4. (reg.) a reteza. (A scurta o haină.) 5. a tăia. (Mai scurta din poale.) 6. a tăia. (A scurta drumul peste câmp.) 7. v. micşora.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCURTÁ vb. v. ajunge, decapita, prinde, reduce, simplifica, tăia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescurtá vb., ind. prez. 1 sg. scurtéz, 3 sg. şi pl. scurteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SCURT//Á scurtaéz tranz. (dimensiuni, distanţe, termeni etc.) A face să se scurteze. scurta o rochie. scurta drumul. ♢ scurta limba (cuiva) a face (pe cineva) să tacă, punând în imposibilitatea de a bârfi. scurta vorba a pune capăt discuţiei. /Din scurtTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SCURT//Á pers. 3 se scurtaeáză intranz. A deveni (mai) scurt; a se reduce; a se micşora. /Din scurtTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
