- scrumbie
- SCRUMBÍE, scrumbii, s.f. 1. (Adesea cu determinarea "de Dunăre") Specie de peşte teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit şi turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde îşi depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea "albastră") Specie de peşte teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi, albaştri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX '98SCRUMBÍE s. (iht.) (prin Transilv.) aringă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimescrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCRUMBÍ//E scrumbiei f. Peşte marin, de talie mică, cu corpul alungit şi turtit lateral. ♢ scrumbie-albastră peşte marin, de talie mică, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare şi cu dungi întunecate transversale (răspândit, mai ales, în Oceanul Atlantic). scrumbie-de-Dunăre scrumbie care trece din Marea Neagră în Dunăre pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbríTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCRUMBÍE s.f. (iht.) În general, peşte marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, înrudit cu heringul şi cu sardina. Scrumbia-de-Dunăre (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime şi o greutate de până la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de până la 35 cm lungime şi rizeafca (Alosa caspica) populează Marea Neagră şi Caspica, urcând şi pe Dunăre; scrumbia mediteraneană (Alosa finta) de până la 45 cm şi peştele-de-mai (Alosa vulgaris) de până la 60 cm sunt prezente în mările care scaldă coastele europene, de unde migrează în râurile aferente.Trimis de gal, 22.10.2005. Sursa: DGEscrumbíe (-íi), s.f. – 1. Un anumit peşte marin (Scomber scombrus). – 2. O specie de hering (Alosa pontica). – 3. (arg., înv.) Gagică, muiere. – 4. (arg.) Briceag. – var. scumbrie, scrîmbie. Mr. scumbrie. Mgr. σϰουμπρί, din gr. σϰόυμπρος (Cihac, II, 698; Gáldi 249), cf. alb. scumbri, bg. skomrija, tc. uskumru. – Der. scrumbioară, s.f. (varietate de scrumbie, Clupea cultrivensis); scrumbiţă, s.f. (varietate de scrumbie, Alosa Nordmanni).Trimis de blaurb, 27.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.