schimb

schimb
SCHIMB, schimburi, s.n. 1. Înlocuire a cuiva cu altcineva sau a ceva cu altceva (de aceeaşi natură). ♢ (tehn.) Piesă de schimb = piesă dintr-un mecanism, fabricată izolat de acesta şi menită să înlocuiască altă piesă, identică, dar uzată, a mecanismului. (fiziol.); Schimb de materii = totalitatea proceselor care se petrec în organism cu ocazia asimilării hranei. Schimburi respiratorii = totalitatea proceselor prin care se introduce în sânge oxigenul şi se elimină bioxidul de carbon. ♢ loc. adj., adv. Cu schimbul = (care apare, intervine etc.) când unul, când altul, pe rând. (mil., în trecut) Trupă cu schimbul = trupă în care soldaţii erau chemaţi să facă serviciul în mod periodic şi pe rând (în intervale fiind lăsaţi la vatră). ♢ expr. Schimb de cuvinte = discuţie aprinsă, ceartă. 2. Faptul de a ceda un lucru, un bun, pentru a lua altul în locul lui; procesul circulaţiei mărfurilor ca formă de repartizare a bunurilor produse de societate. ♢ loc. adv. În schimb = drept compensaţie, ca echivalent. ♢ loc. prep. În schimbul... = în locul..., pentru... ♦ (concr.) Ceea ce se primeşte, se obţine în locul a ceea ce s-a cedat; echivalent, compensaţie. ♦ Transformare a unei sume de bani în alta de aceeaşi valoare, dar constând din alte monede. ♢ Casă de schimb = întreprindere comercială care se ocupă cu schimbarea banilor. Scrisoare de schimb = act prin care semnatarul cere unei alte persoane să plătească o sumă de bani celui indicat în act. Agent de schimb = persoană intermediară care are rolul de a negocia, în mod oficial, obligaţiuni de stat şi alte efecte. 3. (fiz.) Trecere a unei energii, a unei sarcini electrice, a unei particule etc. de la un sistem fizic la altul, dintr-o parte în alta. 4. Totalitatea lucrătorilor, funcţionarilor etc. care se găsesc în acelaşi interval de timp la lucru într-o secţie, într-un serviciu etc. în care lucrează mai multe rânduri de angajaţi; echipă de lucrători sau persoane care, după un interval de timp determinat, înlocuieşte sau este înlocuita în muncă de altă echipă sau de altă persoană; interval de timp cât lucrează astfel o echipă sau o persoană. 5. (Mai ales la pl.) Rufărie de corp (sau de pat) care înlocuieşte pe cea murdară; primeneli. – Din schimba (derivat regresiv).
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SCHIMB s. 1. schimb în natură v. troc, barter. 2. v. în-locuire. 3. (fiz.) transfer. (schimb de energie.) 4. tură. (Se lucrează în trei schimburi.) 5. v. şut. 6. (concr.; mai ales la pl.) albitură, primeneală, rufă, rufărie, (reg.) premenituri (pl.). (După baie şi-a luat schimburi curate.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

în schímb loc. adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

în schímbul loc. prep.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

schimb s. n., pl. schímburi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCHIMB schimburi n. 1) Înlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau altă persoană. A face schimb. Piesă de schimb.Cu schimb pe rând. Casă de schimb casă unde se pot schimba banii unei ţări pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul în loc (în urma unor negocieri). schimb de mărfuri.Liber-schimb comerţ exterior fără nici un fel de restricţii. În schimb drept compensaţie.3) Persoană sau grup de persoane care, după un anumit interval de timp, înlocuiesc sau sunt înlocuite într-o muncă, prin altă persoană sau prin alt grup de persoane. schimb de zi. schimb de noapte. 4) Interval de timp cât lucrează o asemenea persoană sau un asemenea grup. A lucra în trei schimburi. 5) fig. Generaţie tânără care înlocuieşte pe cei vârstnici într-o activitate. schimb de mâine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care înlocuieşte pe cea purtată; albituri de primeneală. 7) Transmitere cu caracter reciproc. schimb de păreri. schimb de experienţă. /v. a schmba
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • schimb — s. n., pl. schímburi …   Romanian orthography

  • schimba — SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură). ♢ expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta… …   Dicționar Român

  • discuţie — DISCÚŢIE, discuţii, s.f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversaţie. ♦ Conversaţie animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ♢ loc. adv. Fără discuţie = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ♢ expr. Nu (mai) încape… …   Dicționar Român

  • şut — ŞUT1, şuturi, s.n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într o mină; schimb; normă a unui miner în timpul unui schimb. – Din germ. Schicht. Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞUT2, şuturi, Lovitură (puternică) dată cu …   Dicționar Român

  • tură — TÚRĂ1, ture, s.f. 1. Totalitatea salariaţilor care lucrează în acelaşi timp şi după acelaşi program într o întreprindere sau instituţie în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar)… …   Dicționar Român

  • circulaţie — CIRCULÁŢIE, circulaţii, s.f. Faptul de a circula. 1. Mişcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicaţie. ♦ spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mişcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui… …   Dicționar Român

  • comerţ — COMÉRŢ, (rar) comerţuri, s.n. Schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium. Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  COMÉRŢ s.… …   Dicționar Român

  • corespondenţă — CORESPONDÉNŢĂ, corespondenţe, s.f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conţinutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într o localitate,… …   Dicționar Român

  • nihilism — NIHILÍSM s.n. Atitudine, tendinţă, concepţie sau manifestare care neagă rânduielile, instituţiile, morala, tradiţiile culturale existente într o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din… …   Dicționar Român

  • releu — RELÉU, relee, s.n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, folosit la instalaţiile automate şi caracterizat prin faptul că determină o variaţie bruscă, în salt, a mărimii de ieşire, atunci când mărimea de intrare atinge anumite… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”