- schilod
- SCHILÓD, -OÁDĂ, schilozi, -oade, adj. (Despre fiinţe) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilăvos. – et. nec.Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX '98Schilod ≠ teafărTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSCHILÓD adj., s. (med.) 1. v. infirm. 2. v. mutilat. 3. olog, (înv. şi reg.) slăbănog, (fam.) şontorog. (Picior schilod.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeschilód adj. m., pl. schilózi; f. sg. schiloádă, pl. schiloádeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCHIL//ÓD schilodoádă (schilodózi, schilodoáde) şi substantival 1) (despre fiinţe) Care are o parte de corp mutilată sau deformată; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilării; ciuntit; deformat; anchilozat. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXschilód (-oádă), s.f. – 1. Beteag, paralitic. – 2. Diform, desfigurat, slut. – var. schilog, schinol. Schilog este o var. a lui schilav, cu schimb de suf.; de aici s-a trecut la schilod, printr-o evoluţie fonetică inversă cu cea din putred › putrezi › putregai sau din repede › repezi › repeguş. Der. directă din chilă (Geheeb 33), sau din ngr. *σϰέλώδης, de la σϰέλος "coapsă" (Bogrea, Dacor., III, 736), nu este probabilă. rus. skiljaga "cerşetor, vagabond", pe care Vasmer, II, 637, o consideră de origine necunoscută, provine din rom. schilog. Der. schilodi (var. schilogi, schidoli), vb. (a beteji, a mutila, a ciunti); schilodeală (var. schilogeală, schilozeală, schilodenie, schilozenie), s.f. (invaliditate, paralizie).Trimis de blaurb, 19.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.