- sbor
- sbor (zbóruri), s.n. – 1. Reuniune, şedinţă. – 2. (Banat) Adunare, culegere. – 3. Tîrg, piaţă. – 4. (Mold.) Veghe. sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor (Tiktin; Candrea). Este dubletul lui sobor, s.n. (reuniune, şedinţă; sinod, conciliu, comunitate), din sl. sŭborŭ (Cihac, II, 235). – Der. sborî, vb. (Banat, a vorbi, a discuta); sbornic, s.n. (culegere), din bg. sbornik; sobornic(esc), adj. (sinodal; ecumenic); sborişte, s.f. (înv., piaţă publică, for), din sl. sŭborište; stobor, s.n. (Olt., reuniune), confundat cu stobor "loc îngrădit".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.