- bancrută
- BANCRÚTĂ, bancrute, s.f. Faliment însoţit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX '98BANCRÚTĂ s. v. faliment.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebancrútă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancrúteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBANCRÚT//Ă bancrutăe f. ec. Stare a unui debitar care nu-şi poate plăti datoriile sau nu-şi poate respecta angajamentele; faliment. bancrută simplă. ♢ bancrută frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. BankrotteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBANCRÚTĂ s.f. Situaţie a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DN!bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúteTrimis de Laura-ana, 28.06.2007. Sursa: DOOM 2BANCRÚTĂ s. f. situaţie a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.