- bancrutar
- BANCRUTÁR, bancrutari, s.m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX '98BANCRUTÁR s.m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDNBANCRUTÁR s. v. falit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebancrutár s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBANCRUTÁR bancrutari m. Persoană care a suferit o bancrută. bancrutar fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. bancrutararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBANCRUTÁR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN!bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutáriTrimis de Laura-ana, 28.06.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.