bancrutar — BANCRUTÁR, bancrutari, s.m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. ar (după fr. banqueroutier). Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 BANCRUTÁR s.m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier) Trimis de tavi, 13.09.2007.… … Dicționar Român
bancruta — BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren. Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 BANCRUTÁ vb. v. falimenta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bancrutá vb … Dicționar Român
bancrută — BANCRÚTĂ, bancrute, s.f. Faliment însoţit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute. Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 BANCRÚTĂ s. v. faliment. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
falit — FALÍT, Ă, faliţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ fig. (Persoană) care a suferit un eşec total, care s a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. Trimis de cornel,… … Dicționar Român