banalitate

banalitate
BANALITÁTE, banalităţi, s.f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun şi lipsit de originalitate. 2. (concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.
Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BANALITÁTE s. platitudine, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

banalitáte s. f., g.-d. art. banalităţii; (lucruri, vorbe) pl. banalităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BANALIT//ÁTE banalitateăţi f. 1) Caracter banal. 2) la pl. Lucruri banale; vorbe banale. A spune banalitateăţi. [art. banalitatea; G.-D. banalităţii] /<fr. banalité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

BANALITÁTE s.f. 1. Lipsă de originalitate. 2. Lucru obişnuit, comun. 3. (La pl.) Nume dat în evul mediu, în Europa apuseană, dreptului exclusiv al seniorului de a ţine moară, cuptor, teasc şi animale de reproducţie, pentru folosirea cărora ţăranii plăteau o taxă. [cf. fr. banalité].
Trimis de LauraGellner, 19.11.2004. Sursa: DN

BANALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este banal; platitudine. ♢ lucru obişnuit, comun. (< fr. banalité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • platitudine — PLATITÚDINE, platitudini, s.f. (La sg.) Faptul de a fi plat (2); banalitate, mediocritate; (şi la pl.) vorbă, idee banală, plată. – Din fr. platitude. Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX 98  PLATITÚDINE s. banalitate, prozaism, loc… …   Dicționar Român

  • prozaism — PROZAÍSM s.n. Însuşire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  PROZAÍSM s. v. banalitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  prozaísm s. n …   Dicționar Român

  • proză — PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s.f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie; compunere literară care foloseşte acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. fig. Lucruri… …   Dicționar Român

  • truism — TRUÍSM, truisme, s.n. (livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme. Trimis de laura tache, 24.10.2002. Sursa: DEX 98  TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …   Dicționar Român

  • crepuscular — CREPUSCULÁR, Ă, crepusculari, e, adj. Care ţine de crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire. Trimis de ana zecheru, 17.09.2008. Sursa: DEX 98  crepusculár adj. m., pl. crepusculári; f. sg. crepusculáră …   Dicționar Român

  • loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

  • poncif — PONCÍF, poncifuri, s.n. Idee, afirmaţie banală, loc comun. – Din fr. poncif. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  poncíf s. n., pl. poncífuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PONCÍF poncifuri n …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”