- proză
- PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s.f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie; compunere literară care foloseşte acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparţinând realităţii de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa.Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98PRÓZĂ s. v. banalitate, loc comun, platitu-dine, prozaism.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepróză s. f., g.-d. art. prózeiTrimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficPRÓZ//Ă f. 1) (în opoziţie cu poezie) Creaţie literară artistică realizată într-un limbaj expresiv, dar nesupus regulilor de versificaţie. 2) Totalitate a creaţiilor literare de acest fel (ale unui scriitor, ale unui popor, ale unei epoci). prozăa lui I. Druţă. prozăa secolului XIX. 3) Mod de exprimare caracteristic pentru acest gen de creaţie. 4) fig. Fapt care este obişnuit, cotidian. ♢ prozăa vieţii ansamblul preocupărilor şi grijilor banale din viaţa de toate zilele. /<fr. prose, lat. prosaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRÓZĂ s.f. 1. Scriere, vorbire care nu este supusă regulilor de versificaţie, care nu este redată în versuri; scriere în limbaj obişnuit. ♢ Proză poetică = proză ritmată şi rimată. 2. (fig.) Scriere lipsită de elemente artistice; banalitate; vulgaritate. [< fr. prose, it., lat. prosa].Trimis de LauraGellner, 06.08.2005. Sursa: DNPRÓZĂ s. f. 1. mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificaţie; scriere în acest mod. 2. totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. (fig.) platitudine, banalitate, fapt comun. (< fr. prose, lat. prosa)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.