- războinic
- RĂZBÓINIC, -Ă, războinici, -ce, s.m., adj. 1. s.m. Luptător, ostaş care ia parte la un război1. 2. adj. Care ţine de război1, privitor la război1, de război1. 3. adj. Căruia îi place lupta; bătăios. – Din sl. razbojnikŭ.Trimis de LauraGellner, 19.10.2007. Sursa: DEX '98RĂZBÓINIC s. v. bandit, hoţ, pungaş, tâlhar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂZBÓINIC s., adj. 1. s. luptător. 2. adj. v. agresiv. 3. adj. (rar) marţial. (Comandantul are un aer războinic) 4. adj. (înv.) războiesc, războinicesc, rezbelic, rezbelnic. (Dansuri războinic.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂZBÓINIC s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăzbóinic s. m., adj. m., pl. răzbóinici; f. sg. răzbóinică, pl. răzbóiniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂZBÓINI//C1 războiniccă (războinicci, războinicce) şi substantival 1) Care ţine de război; propriu războiului. 2) Care manifestă plăcerea de a se război; căruia îi place să se bată. /<sl. razbojnikuTrimis de siveco, 01.02.2009. Sursa: NODEXRĂZBÓINI//C2 războinicci m. înv. Ostaş care participa la un război; luptător. /<sl. razbojnikuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.