Dicționar Român. 2013.
gladiator — GLADIATÓR, gladiatori, s.m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [pr.: di a ] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, oris. Trimis de gall, 15.06.2002. Sursa: DEX 98 GLADIATÓR s. (ist.) … Dicționar Român
luptător — LUPTĂTÓR, OÁRE, luptători, oare, s.m. şi f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. ător. Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUPTĂTÓR s. (mil.) 1.… … Dicționar Român
