rãsculá — vb., ind. prez. 1 sg. rãscól, 3 sg. şi pl. rãscoálã … Romanian orthography
burzului — BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ refl. şi tranz. fact. (înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ♢ expr. (tranz … Dicționar Român
revolta — REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. refl. şi tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 REVOLTÁ vb. 1. v. răsc … Dicționar Român
rocoşi — ROCOŞÍ, rocoşesc, vb. IV. refl. (înv.) A se răzvrăti, a se răscula. – Din pol. rokoszyc sie. Trimis de cornel, 26.02.2004. Sursa: DEX 98 ROCOŞÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… … Dicționar Român
răscoli — RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. tranz. şi intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de amănuntul; a scotoci. ♦ tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a l înviora. ♦ tranz. A scurma, a râcâi… … Dicționar Român
răsculat — RĂSCULÁT, Ă, răsculaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Revoltat împotriva unei nedreptăţi sau a unei oprimări. – v. răscula. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂSCULÁT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sediţios … Dicționar Român
răzvrăti — RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti. Trimis de dante, 21.04.2008. Sursa: DEX 98 A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune Trimis de… … Dicționar Român
răscoală — RĂSCOÁLĂ, răscoale, s.f. 1. Răzvrătire spontană şi neorganizată a ţărănimii oprimate; revoltă, răzmeriţă. ♦ fig. Protest. 2. fig. Zarvă, agitaţie. – Din răscula. cf. sl. r a s c k o l a schismă, despărţire . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
răsculare — RĂSCULÁRE, răsculări, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) răscula şi rezultatul ei; răscoală. – v. răscula. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂSCULÁRE s. v. răscoală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime răsculáre s. f., g. d.… … Dicționar Român
