răritură

răritură
RĂRITÚRĂ, rărituri, s.f. Loc rămas liber între obiecte aşezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoşi unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei ţesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂRITÚRĂ s. 1. destrămătură, (pop.) stramă, strămătură. (O răritură la un pulover.) 2. v. lătunoaie, (reg.) cărare, strungă. (răritură într-o ţesătură.) 3. rarişte, (pop.) răriş, (reg.) răret, rărime. (Se odihnea într-o răritură de pădure.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

răritúră s. f., g.-d. art. răritúrii; pl. răritúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RĂRITÚRĂ rărituri f. 1) Loc liber rămas între obiecte aşezate rar. 2) Defect sau uzură a unei ţesături care este într-un loc mai rară. /a (se) rări + suf. răriturătură
Trimis de siveco, 12.01.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • lătunoaie — LĂTUNOÁIE, lătunoi, s.f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul ţesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte şi convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buştean. [pl. şi:… …   Dicționar Român

  • destrămătură — DESTRĂMĂTÚRĂ s.f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr o ţesătură; zdrenţe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. atură. Trimis de IoanSoleriu, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DESTRĂMĂTÚRĂ s. răritură, (pop.) stramă, strămătură. (O destrămătură… …   Dicționar Român

  • strungă — STRÚNGĂ, strungi, s.f. 1. Loc (spaţiu) îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiţă îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ p. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop) Trecătoare (pas)… …   Dicționar Român

  • cărare — CĂRÁRE, cărări, s.f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ♢ loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ♢ expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A i tăia (sau …   Dicționar Român

  • latură — LÁTURĂ, laturi, s.f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ spec. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale corpului unei fiinţe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcţie. ♢ loc. adv. În lături = la o parte, într o parte. Pe lături =… …   Dicționar Român

  • rarişte — RÁRIŞTE, rarişti, s.f. Pădure sau loc dintr o pădure unde copacii sunt foarte rari; răriş. – Rar + suf. işte. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RÁRIŞTE s. răritură, (pop.) răriş, (reg.) răret, rărime. (Se odihnea într o rarişte de… …   Dicționar Român

  • răret — RĂRÉT s. v. rarişte, răritură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • rărime — ≠ desime Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  RĂRÍME s. v. rarişte, răritură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răriş — RĂRÍŞ, rărişuri, s.n. Loc în pădure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărişului din Delta Dunării. – Rar + suf. iş. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Răriş ≠ desiş Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • stramă — STRÁMĂ, strame, s.f. (reg.) Fir destrămat dintr o ţesătură; destrămătură, strămătură. – et. nec. cf. d e s t r ă m a. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRÁMĂ s. v. destrămătură, răritură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”