- stramă
- STRÁMĂ, strame, s.f. (reg.) Fir destrămat dintr-o ţesătură; destrămătură, strămătură. – et. nec. cf. d e s t r ă m a.Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRÁMĂ s. v. destrămătură, răritură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrámă s. f., g.-d. art. strámei; pl. strámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstrámă, stráme, s.f. (înv. şi reg.) 1. fir destrămat dintr-o ţesătură; destrămătură, strămătură, stramiţă, zdreanţă, scamă. 2. (reg.; în forma: strană) urzeala de pe sulul războiului de ţesut; natră. 3. (reg.) lână colorată pentru ţesut sau pentru brodat.Trimis de blaurb, 18.01.2007. Sursa: DARstrámă (-me), s.f. – Destrămătură. lat. trama, prin intermediul unui der. extramāre (Tiktin), cf. logud. istramare "a destrăma"; stramă ar fi deci un deverbal de la a *străma, cf. destrăma. – Der. strămătură, s.f. (destrămătură; lînă vopsită).Trimis de blaurb, 28.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.