Dicționar Român. 2013.
ropăit — ROPĂÍT vb. v. răpăială, răpăit, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit. Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
răpăi — RĂPĂÍ, rắpăi, vb. IV. intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafaţă tare, producând zgomote dese, scurte şi ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese şi scurte. ♦ (Despre gloanţe sau… … Dicționar Român
răpăială — RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s.f. Răpăit2; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [pr.: pă i a ] – Răpăi + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPĂIÁLĂ s. 1. v. răpăit. 2. v. ropot. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
răpăit — RĂPĂÍT1 adv. (Rar) Cu zgomote sacadate, scurte şi dese. – v. răpăi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPĂÍT2 s.n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafaţă tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice,… … Dicționar Român
