Dicționar Român. 2013.
ropot — RÓPOT, ropote, s.n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care aleargă. ♦ Mersul unui cal în trap sau în galop; goană. 2. Zgomot produs de căderea precipitată a ploii sau a grindinei; ploaie torenţială de scurtă durată sau… … Dicționar Român
ploua — PLOUÁ, pers. 3 plóuă, vb. I. 1. intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ♢ expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari şi repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt şi … Dicționar Român
ropăit — ROPĂÍT vb. v. răpăială, răpăit, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit. Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
răpăi — RĂPĂÍ, rắpăi, vb. IV. intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafaţă tare, producând zgomote dese, scurte şi ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese şi scurte. ♦ (Despre gloanţe sau… … Dicționar Român
răpăit — RĂPĂÍT1 adv. (Rar) Cu zgomote sacadate, scurte şi dese. – v. răpăi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPĂÍT2 s.n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafaţă tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice,… … Dicționar Român
