- răpăi
- RĂPĂÍ, rắpăi, vb. IV. intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafaţă tare, producând zgomote dese, scurte şi ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese şi scurte. ♦ (Despre gloanţe sau despre arme automate) A ţăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formaţie onomatopeică.Trimis de claudia, 17.11.2008. Sursa: DEX '98RĂPĂÍ vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pârâi, (reg.) a ropăi. (Ploaia răpăi pe acoperişuri.) 2. v. păcăni. 3. v. răsuna.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimerăpăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. răpăie, imperf. 3 sg. răpăiáTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂPĂÍ răpăie intranz. (despre ploaie, arme etc.) A produce zgomote scurte, dese şi cadenţate; a ropoti. /Onomat.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEXrăpăí (-ăiésc, răpăít), vb. – A ropoti, a plescăi, a tropoti. – var. ropoi, răpăni. Creaţie expresivă, cf. dupăi, tropăi. – Der. răpăială, s.f. (zgomot produs de ploaie); răpănitor, adj. (zgomotos); răpăitură, s.f. (răpăit).Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.