răpăitor

RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



răpăitór adj. m. (sil. -pă-i-), pl. răpăitóri; f. sg. şi pl. răpăitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RĂPĂIT//ÓR răpăitoroáre (răpăitoróri, răpăitoroáre) rar Care răpăie; care produce răpăituri. /a răpăi + suf. răpăitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX