rãdáşcã — s. f., g. d. art. rãdáştei; pl. rãdáşte … Romanian orthography
răgace — RĂGÁCE, răgace, s.f. (entom.) Rădaşcă. – Din bg., scr. rogač. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂGÁCE s. v. rădaşcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime răgáce s. f., g. d … Dicționar Român
bou — BOII PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime BOU s. 1. (zool.) bou de baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai de baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ornit.) bou de baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan … Dicționar Român
boss — s.m. Supraveghetor peste muncitorii dintr o întreprindere în S.U.a.; p. ext. (fam.) şef. – cuv. engl. Trimis de valeriu, 17.01.2007. Sursa: DEX 98 TÁUR, tauri, s.m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproducţie (Bos taurus).* … Dicționar Român
cerb — CERB, cerbi, s.m. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus). ♢ Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lăţite în formă de lopeţi şi cu corpul puternic (Cervus dama). – lat.… … Dicționar Român
lucanide — lucaníde s. f., pl. lucaníde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LUCANÍDE s.f.pl. (zool.) Specie de coleoptere mari din care face parte rădaşca. [sg. lucanidă. / cf. lat. lucanus – rădaşcă] … Dicționar Român
bourel — BOURÉL, EÁ, bourei, ele, s.m., adj. 1. s.m. Diminutiv al lui bour (1). 2. adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. s.m. Melc (1). – Bour + suf. el. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOURÉL s … Dicționar Român
buhai — BUHÁI, (I) buhai, s.m. (II) buhaiuri, s.n. I. s.m. 1. (zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai de baltă = bou de baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale şi flori verzi gălbui dispuse într un spic (Listera ovata). II. s.n.… … Dicționar Român
caraban — CARABÁN, carabani, s.m. (entom.; reg.) Nasicorn. – cf. alb. k a r a b i s h t e. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CARABÁN s. v. nasicorn. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CARABÁN s … Dicționar Român
carabă — CARÁBĂ, carabe, s.f. 1. (reg.) Fluier primitiv pe care şi l fac copiii dintr o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (arg.) Palmă (2). – Din … Dicționar Român
