răchitan

răchitan
RĂCHITÁN, răchitani, s.m. Numele a două plante cu flori roşii-purpurii aşezate la vârful tulpinilor şi al ramurilor, la una în spice mari şi dese (Lythrum salicaria), la cealaltă în spice lungi şi subţiri (Lythrum virgatum). – Răchită + suf. -an.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂCHITÁN s. (bot.; Lythrum salicaria) (reg.) brăileancă, călbăşoară, gălbejoără, lemnuş, lemnuşcă, zburătoare, florile-zânelor (pl.).
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

răchitán s. m., pl. răchitáni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RĂCHITÁN răchitani m. Plantă erbacee cu tulpi-na erectă, înaltă, cu frunze lanceolate, înguste şi cu flori roşii-purpurii, aşezate în vârful tulpinii. /răchită + suf. răchitanan
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • brăileancă — BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s.f. 1. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Brăila. ♦ Locuitoare din municipiul sau judeţul Brăila. 2. (art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în jurul Brăilei; melodie după care se… …   Dicționar Român

  • călbăşoară — CĂLBĂŞOÁRĂ s. v. răchitan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • gălbejoară — GĂLBEJOÁRĂ s. v. răchitan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • lemnuş — LEMNÚŞ, lemnuşuri, s.n. (reg.) 1. Chibrit. 2. (bot.) Lemnul domnului. – Lemn + suf. uş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEMNÚŞ s. v. chibrit, cordar, fus, întinzâtor, lemnul domnului, răchitan, strună. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • lemnuşcă — LEMNÚŞCĂ s. v. răchitan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răchită — RĂCHÍTĂ, răchite, s.f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste şi lunguieţe, cu ramuri subţiri şi elastice, folosite ca material de împletit (Salix). [pl. şi: răchiţi] – Din bg., scr. rakita. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • zână — ZẤNĂ, zâne, s.f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, închipuit ca o femeie frumoasă şi de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale şi cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiţă. – Probabil lat. Diana. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”