răbuială

răbuială
RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s.f. (reg.) 1. Acţiunea de a răbui şi rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

răbuiálă s. f., g.-d. art. răbuiélii; pl. răbuiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RĂBU//IÁLĂ răbuialăiéli f. reg. Unsoare preparată din păcură cu care se ung obiectele din piele (hamurile, încălţămintea etc.). /a răbui + suf. răbuialăeală
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • rãbuiálã — s. f., g. d. art. rãbuiélii; pl. rãbuiéli …   Romanian orthography

  • răbui — RĂBUÍ, răbuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A da, a unge cu răbuială (2). – cf. germ. r e i b e n a freca . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  răbuí vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

  • răbuit — RĂBUÍT, Ă, răbuiţi, te, adj. (reg.) Uns, dat cu răbuială (2). – v. răbui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”