- răbuit
- RĂBUÍT, -Ă, răbuiţi, -te, adj. (reg.) Uns, dat cu răbuială (2). – v. răbui.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
răbui — RĂBUÍ, răbuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A da, a unge cu răbuială (2). – cf. germ. r e i b e n a freca . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răbuí vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român