Dicționar Român. 2013.
râcâială — RÂCÂIÁLĂ, râcâieli, s.f. Râcâire, râcâit, râcâitură. [pr.: câ ia ]. – Râcâi + suf. eală. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RÂCÂIÁLĂ s. 1. v. scurmare. 2. zgâriere, (pop.) zgrepţănare. (râcâială unui obiect cu unghiile.) 3. zgân dărire … Dicționar Român
râcâire — RÂCÂÍRE, râcâiri, s.f. Acţiunea de a râcâi şi rezultatul ei; râcâială, râcâit, râcâitură. – v. râcâi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 râcâíre s. f., g. d. art. râcâírii; pl. râcâíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
scociorâre — s. v. răscolire, râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scormonit, scurmare, scurmătură, zgândărire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scociorâre, scociorâri, s.f. 1. (înv., pop. şi fam.) scormoneală, scormonire. 2. (înv. şi pop.) … Dicționar Român
scociorât — s. v. râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmare, scurmătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scurmare — SCURMÁRE, scurmări, s.f. Acţiunea de a scurma şi rezultatul ei. – v. scurma. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCURMÁRE s. râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorâre, sco ciorât. (scurmare … Dicționar Român
