roibă — RÓIBĂ, roibe, s.f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori albe gălbui, a cărei rădăcină conţine o materie colorată roşie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum) – lat. robia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
rosea — RÚJĂ1, ruje, s.f. 1. (reg.) Măceş. ♦ Trandafir. ♦ fig. (pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. fig. (reg.) Roşeaţă, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase şi flori galben purpurii, grupate într un buchet, care creşte pe… … Dicționar Român
roşeaţă — ROŞEÁŢĂ s.f. Culoare roşie. ♦ Împurpurare, înroşire, îmbujorare (a feţei, a pielii). – Roşu + suf. eaţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROŞEÁŢĂ s. îmbujorare, împurpurare, roşeală, rumeneală, (înv. şi pop.) rumeneaţă, (reg.)… … Dicționar Român
rujă — RÚJĂ2, ruje, s.f. (fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încreţită, care serveşte ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [var.: ríjă s.f.] cf. fr. r u c h e . Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
rumen — RÚMEN1, rumene, s.n. Primul şi cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă şi o parte din cavitatea abdominală dreaptă şi în care se înmagazinează alimentele şi… … Dicționar Român
rumenea — RUMENEÁ, rumenele, s.f. (pop.) Rumeneală (2). – Din rumen2 + suf. ea. Trimis de gall, 04.09.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
rumeneaţă — RUMENEÁŢĂ s. v. îmbujorare, împurpurare, roşeală, roşeaţă, rumeneală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
rumeni — RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină rumen2; a (se) colora în roşu. 2. refl. (pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen2. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUMENÍ vb. 1 … Dicționar Român
rumeniţă — RUMENÍŢĂ, rumeníţe, s.f. Fard, suliman, rumeneală (2.). (din rumeni) Trimis de tavi, 08.10.2004. Sursa: DER … Dicționar Român
îmbujorare — ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s.f. Acţiunea de a se îmbujora. – v. îmbujora. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBUJORÁRE s. 1. împurpurare, înroşire, roşire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoţia determină îmbujorare obrajilor ei.) 2.… … Dicționar Român
