- rumen
- RÚMEN1, rumene, s.n. Primul şi cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă şi o parte din cavitatea abdominală dreaptă şi în care se înmagazinează alimentele şi se macerează sub influenţa florei bacteriene, a fermenţilor şi a mişcării pereţilor; ierbar2. – Din fr. rumen.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98RÚMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roşu. ♦ (Despre oameni) Cu faţa îmbujorată, cu obrajii roşii. ♦ (Despre fructe şi unele alimente) Care a căpătat o culoare roşiatică (sub acţiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare roşu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumĕnŭ.Trimis de LauraGellner, 18.11.2008. Sursa: DEX '98RÚMEN adj. 1. îmbujorat, împurpurat, înroşit, roşu, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roşit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii rumen.) 2. roz, trandafiriu. (Copil cu obrajii rumen.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRÚMEN s. (anat.) burduhan, ierbar. (rumen al animalelor rumegătoare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerúmen adj. m., pl. rúmeni; f. sg. rúmenă, pl. rúmeneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrúmen s. n., pl. rúmeneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÚMEN1 rumene n. (la animalele rumegătoare) Diviziune a stomacului în care se înmagazinează alimentele înainte de a fi rumegate; ierbar. /<fr. rumenTrimis de siveco, 30.03.2005. Sursa: NODEXRÚMEN2 rumenă (rumeni, rumene) 1) (despre faţă, buze etc.) Care are o culoare roşiatică, sănătoasă. 2) (despre persoane) Care este îmbujorat la faţă. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit roşiatic (sub acţiunea soarelui sau a focului). Măr rumen. Colac rumen. /<sl. rumĕnuTrimis de siveco, 14.08.2008. Sursa: NODEXRÚMEN2, RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adj. rumen (din sl. rumĕnŭ = roşu; cf. scr., slovac. rumen)Trimis de tavi, 14.11.2008. Sursa: DERRÚMEN s.n. Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< fr. rumen, cf. lat. rumen].Trimis de LauraGellner, 01.04.2007. Sursa: DNRÚMEN s. n. primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< fr., lat. rumen)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNrúmen (rúmenă), adj. – Trandafiriu, roşcat. – Mr. arumîn. sl. rumĕnŭ "roşu" (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroşi; a se face rumen, a se frige uşor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s.f. (roşeaţă, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniţă, s.f. (fard).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.