- rujă
- RÚJĂ2, ruje, s.f. (fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încreţită, care serveşte ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [var.: ríjă s.f.]- cf. fr. r u c h e .Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98RÚJĂ s. (bot.; Sedum rosea) (reg.) durzoaş, roşăţică, urechelniţă, verzişoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRÚJĂ s. v. bujor, iarba-osului, îmbujorare, împurpurare, măceş, mălăoi, nalbă, roşeală, roşeaţă, roză, rumeneală, smirdar, trandafir, trandafir sălbatic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă.Trimis de siveco, 09.02.2008. Sursa: SinonimeRUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriţă, steliţă, tufănică.Trimis de siveco, 16.05.2008. Sursa: Sinonimerújă s. f., art. rúja, g.-d. art. rújei; pl. rújeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÚJ//Ă rujăe f. 1) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă şi înaltă, cu frunze alungite, cărnoase şi cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflo-rescenţe. 2) pop. Trandafir sălbatic; măceş; rug; răsură. 3) fig. pop. Culoare roşie a feţei; roşeaţă. /< bulg., sb. ružaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÚJĂ1 s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNRÚJĂ2 s. n. bandă încreţită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte. (< fr. rouche)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.