ruinător

ruinător
RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RUINĂTÓR adj. v. distrugător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ruinătór adj. m. (sil. ru-i-), pl. ruinătóri; f. sg. şi pl. ruinătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RUINĂT//ÓR ruinătoroáre (ruinătoróri, ruinătoroáre) şi fig. Care ruinează. / a ruina + suf. ruinătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RUINĂTÓR, -OÁRE adj. Care ruinează; distrugător. [< ruina + -tor].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ruinãtór — adj. m. (sil. ru i ), pl. ruinãtóri; f. sg. şi pl. ruinãtoáre …   Romanian orthography

  • ruinator — ru·in·a·tor …   English syllables

  • ruinator — ˈ ̷ ̷ ̷ ̷ˌnād.ə(r), ātə noun ( s) Etymology: ruinate (II) + or : destroyer, ruiner …   Useful english dictionary

  • distrugător — DISTRUGĂTÓR, OÁRE, distrugători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. s.n. Navă de luptă de tonaj mediu şi cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete şi torpile; contratorpilor. –… …   Dicționar Român

  • dizolvant — DIZOLVÁNT, Ă, dizolvanţi, te, adj., s.m. 1. adj. Care are însuşirea de a dizolva. ♦ fig. Care dezagregă, descompune, nimiceşte. 2. s.m. Substanţă (lichidă) care are însuşirea de a dizolva în masa ei alte substanţe; solvent. – Din fr. dissolvant.… …   Dicționar Român

  • dărăpănător — DĂRĂPĂNĂTÓR, OÁRE, dărăpănători, oare, adj. (Rar) Care ruinează, distruge. – Dărăpăna + suf. ător. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DĂRĂPĂNĂTÓR adj. v. devastator, dezastru os, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor,… …   Dicționar Român

  • pieizător — PIEIZĂTÓR adj. v. compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău,… …   Dicționar Român

  • prăpăditor — PRĂPĂDITÓR, OÁRE, prăpăditori, oare, adj. (Rar) Care prăpădeşte; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PRĂPĂDITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor,… …   Dicționar Român

  • pustiicios — PUSTIICIÓS adj. v. deşert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • risipitor — RISIPITÓR, OÁRE, risipitori, oare, adj. 1. Care îşi risipeşte averea, bunurile; cheltuitor. 2. (înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Risipitor ≠ avar, econom,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”