- rugător
- RUGĂTÓR, -OÁRE, rugători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care cere cu stăruinţă, care exprimă o rugăminte, care se roagă. – Ruga + suf. -ător.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RUGĂTÓR adj. v. implorator.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRUGĂTÓR s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerugătór adj. m., pl. rugătóri; f. sg. şi pl. rugătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRUGĂTÓR1 adv. Cu rugăminte. A privi rugător. /a ruga + suf. rugătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRUGĂT//ÓR2 rugătoroáre (rugătoróri, rugătoroáre) Care exprimă rugăminte; implorator. Ton rugător. /a ruga + suf. rugătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.