ruga

ruga
RUGÁ, rog, vb. I. 1. tranz. A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorinţe, un serviciu, o favoare etc. ♢ expr. A ruga (pe cineva) de toţi dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politeţe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-şi ruga moartea = a-şi dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. refl. (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. refl. A cere cuiva voia sau îngăduinţa de a face ceva. ♢ expr. Mă rog, formulă întrebuinţată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori "dacă vrei, cum vrei". – lat. rogare.
Trimis de nicksson, 16.05.2005. Sursa: DEX '98

RUGÁ vb. 1. (înv.) a cerca. (L-a ruga să-i facă un serviciu.) 2. a invita, a pofti, a solicita. (Îl ruga să intre.) 3. (bis.) a se închina, (reg.) a (se) sineca. (Toată ziua se ruga.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

rugá vb., ind. prez. 1 sg. rog, 3 sg. şi pl. roágă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RUGÁ rog tranz. (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă. ♢ Te rog (frumos)! se spune, ca formulă de politeţe, când cineva se adresează unei persoane, cerându-i un serviciu. ruga (pe cineva) de toţi dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Mă rog se spune când vorbitorul lasă o hotărâre la discreţia interlocutorului său. /<lat. rogare
Trimis de siveco, 24.04.2008. Sursa: NODEX

A SE RUGÁ mă rog intranz. 1) A solicita manifestând un interes personal deosebit. ♢ Mă rog matale te rog cu multă insistenţă. 2) (în credinţele religioase) A face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. ♢ ruga cu cerul şi cu pământul a se ruga cu o stăruinţă deosebită. /<lat. rogare
Trimis de siveco, 16.05.2005. Sursa: NODEX

rugá (róg, rugát), vb. – 1. A implora. – 2. A cere, a solicita. – 3. A invita. – Mr., megl., istr. rog. lat. rǒgāre (Puşcariu 1472; REW 7361; Densusianu, GS, II, 310), cf. it. rogare, prov., cat., sp., port. rogar, v. fr. rover. – Der. rugă, s.f. (rugăciune, implorare; petiţie, cerere; Trans., Olt., hram; Mold., Trans., cruce, troiţă); rugăciune (megl. rugăciuni), s.f. (închinare, rugă), probybil direct din lat. rǒgātiōnem (Puşcariu 1479; REW 7362), cf. prov. roazó, fr. rovaison, port. pogações; rugăminte (megl. rugămînt), s.n. (rugă, cerere), probabil pl. n. de la rugămînt, interpretat ca sing. f., cf. încălţăminte (după Puşcariu 1480, direct din lat. rǒgāmentum); rugător, adj. (care cere). – Din rom. provine săs. rugan, vb.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • rugă — RÚGĂ, rugi, s.f. 1. Rugăminte, implorare. 2. Rugăciune. 3. (reg.) Cruce, troiţă. – v. ruga. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RÚGĂ s. 1. v. rugăminte. 2. v. rugăciune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ruga — rugà sf. (4) 1. Vvr gilesnė vaga žiemkenčių lauke vandeniui nubėgti: Suverskim žemes į rugą Bržr. Dirvą liuob arti į rugàs, kad vanduo nubėgtų Štk. Į rugas dalgius nulaužo pjaudami Krtn. Į rùgą įkišau koją i panirau LKT86(Kl). 2. kapas:… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • RUGA — apud recentioris aevi Scriptores, platea seu vicus est, Graece ῥύμη, Gallis Rue, a rugis seu sulcis in fronte, quod id efficiant in urbibus, quod rugae in fronte. Ut autem bene esset urbs ἐῤῥυμοτομημένη, seu in rugas secta, duae maximae ac… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • rùga — ž 〈G mn rúgā〉 vrlo oštra crta na licu, duboka bora, bora koja čini starijim, bora koja poružnjuje …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • ruga — s.f. [lat. rūga grinza, piega ]. [solco che si forma sulla pelle, spec. del viso, a causa dell invecchiamento o per la contrazione dei muscoli] ▶◀ (non com.) crespa, grinza, piega …   Enciclopedia Italiana

  • ruga — rùga ž <G mn rúgā> DEFINICIJA vrlo oštra crta na licu, duboka bora, bora koja čini starijim, bora koja poružnjuje ETIMOLOGIJA vidi rugati …   Hrvatski jezični portal

  • Ruga — Ru ga, n.; pl. {Rug[ae]}. [L.] (Nat. Hist.) A wrinkle; a fold; as, the rug[ae] of the stomach. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Ruga — (lat.), Runzel …   Pierer's Universal-Lexikon

  • ruga — Arruga o pliegue, como los pliegues de la mucosa del estómago. Diccionario Mosby Medicina, Enfermería y Ciencias de la Salud, Ediciones Hancourt, S.A. 1999 …   Diccionario médico

  • ruga — s. f. 1. Prega, gelha ou sulco na pele do rosto, das mãos, e que é ordinariamente efeito da idade, de desgostos ou meditações. 2. Dobra; carquilha.   • Confrontar: roga …   Dicionário da Língua Portuguesa

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”