- rug
- RUG1, rugi. s.m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceş. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – lat. rubus.Trimis de nicksson, 16.11.2008. Sursa: DEX '98RUG2, ruguri. s.n. Grămadă de lemne pe care se ardeau, în antichitate, jertfele sau morţii şi, în evul mediu, condamnaţii la moarte. – lat. rogus (după rug1).Trimis de nicksson, 16.11.2008. Sursa: DEX '98RUG s. (bot.) (reg.) strug. (rug de mure.)Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: SinonimeRUG s. v. curpen, măceş, mărăcine, mur, roză, salcâm, spin, trandafir, trandafir sălbatic, vrej, zmeur, zmeurar.Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Sinonimerug (plantă) s. m., pl. rugiTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficrug (grămadă de lemne) s. n., pl. rúguriTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficrug de múnte s. m. + prep. + s. m.Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficRUG1 ruguri n. 1) (în antichitate şi în evul mediu) Foc pe care se ardeau jertfele aduse zeilor sau ereticii. 2) Foc aprins cu ocazia unor solemnităţi. /<lat. rogusTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: NODEXRUG2 rugi m. 1) Tulpină târâtoare a unor plante erbacee. 2) Plantă erbacee cu tulpina spinoasă, cu flori albe sau roz şi cu fructe negre comestibile; mur. 3) Trandafir sălbatic; măceş; răsură; rujă. /<lat. rubusTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: NODEXrug (-guri), s.n. – Lemne pe care se ardeau morţii sau condamnaţii la moarte. lat. rugus (sec. XIX). Candrea, Éléments, 5, şi Tiktin consideră că cuvîntul poate fi moştenit, lucru complet improbabil.Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DERrug (-guri), s.n. – 1. Mur (Rubus caesius). – 2. Arbust sau tufă spinoasă în general. – Mr. (a)rug, megl. rug. lat. rŭbus (Diez, II, 58; Pascu, I, 141), cf. it. rovo, rogo; pentru schimbarea b › g, cf. neg, negură. – Der. ruget, s.n. (loc de rugi).Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.