- rotila
- ROTILÁ vb. v. întoarce, învârti, răsuci, roti, rula, suci.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
rotila
Look at other dictionaries:
rotilă — ROTÍLĂ, rotile, s.f. 1. Rotiţă. 2. Fiecare dintre cele două roţi ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. ilă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTÍLĂ s. 1. v. rotiţă. 2. (tehn.) ( … Dicționar Român
rotiţă — ROTÍŢĂ, rotiţe, s.f. Diminutiv al lui roată; roticică, rotilă (1), rotiliţă. – Roată + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTÍŢĂ s. 1. rotilă, (înv.) rotică, roticea, roticică, rotiliţă. (O roată mică sau rotiţă.) 2.… … Dicționar Român
rotiliţă — ROTILÍŢĂ, rotiliţe, s.f. (pop.) Rotiţă. – Rotilă + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTILÍŢĂ s. v. rotilă, rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime rotilíţă s. f., g. d … Dicționar Român
Rettel — 49° 26′ 37″ N 6° 19′ 43″ E / 49.4436, 6.3286 … Wikipédia en Français
Kortila — Kortila, (19. Sept.), Bischof von Verden, im heutigen Hannover. Sein Name wird bei Verschiedenen sehr verschieden angegeben, nämlich bei den Bollandisten, die ihn übrigens immer unter den Prätermissen haben, am 28. März (III. 710), am 28. April… … Vollständiges Heiligen-Lexikon
Ротило — укр. Ротило Координаты: Координаты … Википедия
cotigă — COTÍGĂ, cotigi, s.f. 1. Căruţă mică folosită la transportarea încărcăturilor uşoare. ♦ Car mare cu pereţii metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roţi, de mărime inegală, legate între ele printr o osie,… … Dicționar Român
oblanic — OBLÁNIC, oblanice, s.n. (reg.) Suport făcut dintr o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creştet când poartă greutăţi pe cap. – Din scr. oglavnik. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 OBLÁNIC s. (reg.) rotilă. (Cu… … Dicționar Român
plohuz — plohúz, plohúze, s.n. (reg.) 1. rotilă sau împletitură rotundă de nuiele care se pune între buciumul roţii şi cuiul osiei de la car. 2. nuia flexibilă, pârlită în foc şi răsucită, care servea în trecut la legatul plutelor; gânj. Trimis de blaurb … Dicționar Român
poinoc — poinóc s.n. (înv. şi reg.; la plugul de lemn) cuiul fixat în grindei, de care se leagă rotila. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
