dură — DÚRĂ, dure, s.f. Roată, rotiţă (metalică masivă); spec. rotiţa scripetelui de la iţele războiului de ţesut. – cf. d u r a1. Trimis de ana zecheru, 18.04.2008. Sursa: DEX 98 DÚRĂ s. v. rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dúră … Dicționar Român
moletă — MOLÉTĂ, molete, s.f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiţă cu muchia zimţuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalaţiile de extracţie sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în… … Dicționar Român
rolă — RÓLĂ, role, s.f. 1. Rotiţă sau cilindru care se învârteşte în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanţ, o curea de transmisie etc. Rolă de lanţ. 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie … Dicționar Român
rotilă — ROTÍLĂ, rotile, s.f. 1. Rotiţă. 2. Fiecare dintre cele două roţi ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. ilă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTÍLĂ s. 1. v. rotiţă. 2. (tehn.) ( … Dicționar Român
ruletă — RULÉTĂ, rulete, s.f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor şi distanţelor, format dintr o panglică lungă de pânză sau de oţel împărţită în centimetri şi care se strânge, prin rulare, într o casetă cilindrică prin acţionarea unei… … Dicționar Român
cărică — CĂRÍCĂ s. v. rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărícă (căríci), s.f. – Rotiţă. Mag. karika (DAR). În Trans. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
pinten — PÍNTEN, pinteni, s.m. 1. Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiţă dinţată, cu un vârf etc., pe care călăreţii îl prind la călcâiul cizmelor şi care le serveşte pentru a îmboldi calul la mers; p. ext. lovitură dată calului cu… … Dicționar Român
roată — ROÁTĂ1, roţi, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotaşi. ♢ expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit,… … Dicționar Român
roticică — ROTICÍCĂ, roticele, s.f. Rotiţă. – Roată + suf. icică. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTICÍCĂ s. v. rotilă, rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime roticícă s. f., g. d. art. roticélei; … Dicționar Român
rotiliţă — ROTILÍŢĂ, rotiliţe, s.f. (pop.) Rotiţă. – Rotilă + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROTILÍŢĂ s. v. rotilă, rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime rotilíţă s. f., g. d … Dicționar Român
