cotigă

cotigă
COTÍGĂ, cotigi, s.f. 1. Căruţă mică folosită la transportarea încărcăturilor uşoare. ♦ Car mare cu pereţii metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roţi, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, rotilă, [var.: cotiúgă s.f.] – Din ucr. kotyha.
Trimis de ionel_bufu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

COTÍGĂ s. 1. teleagă, (reg.) tărăbuţă, toligă. (cotigă pentru poveri uşoare.) 2. (tehn.) teleagă, (reg.) dric, roate (pl.), rotile (pl.), (Transilv.) căroaie. (Pe cotigă se reazemă grindeiul plugului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cotígă s. f., g.-d. art. cotígii; pl. cotígi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COTÍ//GĂ cotigăgi f. 1) Cărucior (cu două roţi) folosit pentru transportul unor încărcături uşoare; teleagă. 2) Ansamblu tehnic constând din două roţi inegale pe care se sprijină grindeiul plugului. 3) înv. Car de război. [G.-D. cotigii] /<ucr. kotyha
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cotígă (cotígi), s.f. – 1. Căruţă, car cu două roţi. – 2. La plug, teleagă. – var. cotiugă. sl. kotyga (Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76; Conev 72). Întrucit sensul din sl. este cel de "manta", trebuie să se fi spus despre căruţele acoperite, ca trăsurile; cf. rut. kotiga "căruţă" (după Candrea, Elemente, 404, provine din rom.). Se foloseşte mai ales în Mold. – Der. coti(u)geală, s.f. (car lung, pentru transportul buştenilor); coti(u)gar, s.m. (căruţaş). cf. cotigi ‹ cot.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • cotígã — s. f., g. d. art. cotígii; pl. cotígi …   Romanian orthography

  • cotiga — coutigo f. chatouille; chatouillement …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • cotigar — COTIGÁR1, cotigare, s.n. Căruţă joasă şi lungă cu care se transportă poveri. [var.: cotiugár s.n] – Contaminare între cotigă şi car. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COTIGÁR2, cotigari, s.m. Persoană care are o cotigă sau cară cu …   Dicționar Român

  • teleagă — TELEÁGĂ, telegi, s.f. 1. Căruţă mică (cu două roţi) care serveşte la transportul persoanelor sau al unor poveri uşoare. 2. Cotigă (la plug). – Din sl. telĕga. Trimis de LauraGellner, 26.06.2004. Sursa: DEX 98  TELEÁGĂ s. 1. v. cotigă. 2. (tehn.) …   Dicționar Român

  • potâng — POTẤNG, potânguri, s.n. Lanţ, curea etc. care leagă plugul de grindei. – Din scr. poteg, magh. pating. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POTÂNG s. (tehn.) (reg.) chişer, gânj, mâţă. (potâng la plug.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • West Virginia Prehistory — The area now known as West Virginia was a favorite hunting ground of numerous Native American peoples before the arrival of European settlers. Many ancient man made earthen mounds from various mound builder cultures survive, especially in the… …   Wikipedia

  • cot — CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. s.n. 1. (anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ expr. A da din… …   Dicționar Român

  • cotigi — COTIGÍ, cotigesc, vb. IV. intranz. (reg.) A schimba direcţia; a coti. ♢ expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într o situaţie fără ieşire. – Din cotigă. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COTIGÍ vb. v. cârmi, coti,… …   Dicționar Român

  • cotiugă — COTIÚGĂ s.f. v. cotigă. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cotiúgă s.f. (reg.) câine, cotarlă, cotei. Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • căroaie — CĂROÁIE s. v. cotigă, roabă, teleagă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”