cotigi

cotigi: COTIGÍ, cotigesc, vb. IV. intranz. (reg.) A schimba direcţia; a coti. ♢ expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situaţie fără ieşire. – Din cotigă.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COTIGÍ vb. v. cârmi, coti, vira.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cotigí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cotigésc, imperf. 3 sg. cotigeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cotigeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

cotigă — COTÍGĂ, cotigi, s.f. 1. Căruţă mică folosită la transportarea încărcăturilor uşoare. ♦ Car mare cu pereţii metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roţi, de mărime inegală, legate între ele printr o osie,… … Dicționar Român
cotígã — s. f., g. d. art. cotígii; pl. cotígi … Romanian orthography
cot — CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. s.n. 1. (anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ expr. A da din… … Dicționar Român
coti — COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcţia, a face un cot (I 2); (despre fiinţe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ tranz. (Neobişnuit) A îndrepta în altă direcţie. ♦ tranz. A… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias