- rezuma
- REZUMÁ, rezúm, vb. I. tranz. 1. A reda pe scurt esenţialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulţumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX '98REZUMÁ vb. 1. v. prescurta. 2. v. recapitula. 3. v. limita. 4. v. reduce.Trimis de siveco, 15.10.2007. Sursa: Sinonimerezumá vb., ind. prez. 1 sg. rezúm, 3 sg. şi pl. rezúmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puţine cuvinte; a recapitula. 2) înv. A conţine în sine; a cuprin-de; a întruni; a îngloba; a însuma; a compor-ta; a conţine. /<fr. résumerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE REZUMÁ se rezúmă intranz. A avea drept esenţă; a se reduce. /<fr. résumerTrimis de siveco, 11.12.2006. Sursa: NODEXREZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esenţialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulţumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNREZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esenţialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se mulţumi cu... (< fr. résumer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.