- revoltător
- REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REVOLTĂTÓR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest revoltător.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerevoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. şi pl. revoltătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREVOLTĂTÓR1 adv. 1) Într-un mod care provoacă revoltă. 2) (urmat de prepoziţia de, precedând adjective sau adverbe) În mare măsură; foarte. revoltător de încet. /a (se) revolta + suf. revoltătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREVOLTĂT//ÓR2 revoltătoroáre (revoltătoróri, revoltătoroáre) Care provoacă revoltă; în stare să revolte. / a (se) revolta + suf. revoltătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNREVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.